Istoricul localităţii

Din cele mai vechi timpuri Lunca Siretului, terasele înalte şi largi ale acesteia, platourile cu înclinare lină spre  est , au constituit elemente majore ce au atras stabilirea comunităţilor umane.

     Avantajele cadrului natural privind practicarea principalelor îndeletniciri : cultivarea plantelor, creşterea animalelor, pescuitul, vânatul, meşteşugurile, au constituit principalele motive în alegerea acestor locuri pentru aşezări stabile.

     Densitatea populaţiei şi indeletnicirile acestora a suscitat ineteresul arheologilor care au început în 1957 o campanie activă de studii şi săpături arheologice în  zonă, în special a Loc. Cârligilor ( Hărmăneşti, Tuleşti, Aldeşti şi Popeşti).

     Descoperirile arheologice s-au materializat prin obiecte aparţinând epocilor Hallstat B, Bronzului – Cultura Monteoru Ic3 –Ic2, Eneolitic – Cultura Cucuteni A –B, Epoca daco – romană sec III – IV. Rezultatele cercetărilor făcute, demonstrează că descoperirile se află într-o zonă de intensă locuire carpică, în punctul „La pod la Bulgar”  marcată de o suită de aşezări şi necropole” identice cu cele vecine de peste R. Siret din Loc. Brad, Com Negri – „Sitt-ul Zargedava”.

      Atestări documentare istorice, există pentru unele localităţi ale comunei cum ar fi: Loc. Săuceşti cu o vechime de peste 500 ani, fiind atestat documentar în anul 1462, sub domnia lui Ştefan cel Mare care a împroprietărit Mănăstirea Bistriţa cu un număr de sate printer care şi Satul Săuceşti.

      Documentele anului 1634 din timpul domniei lui Moghilă – Vodă atestă existenţa Satelor Săuceşti şi Peletuci cu o permanentă continuitate ai căror locuitori aveau statutul de şerbi pe marea moşie boierească.

       Prima cartografiere a zonei şi deci a comunei aparţine marelui cărturar şi domn al Moldovei – Demitrie Cantemir în “Descriptio Moldavae”.

      Cronologic, principalele evenimente istorice ce au marcat existenţa comunei sunt :

          La sfârşitul sec. al XIX – lea comuna făcea parte din Plasa Bistriţa de Sus şi era format din Satele Săuceşti, Holt, Dospineşti şi Podul de Fier, având în total 1604 locuitori. În comună existau o şcoală mixtă cu 52 elevi, înfiinţată în 1864 şi două biserici, în timp ce principalii proprietari de terenuri erau G. C. Sturza, Eugenia Sturza şi Iulia Poch. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei   mai funcţionau în cadrul aceleiaşi plase, şi Com. Schineni şi Şerbeşti.

          Comuna Schineni era format din Satele Bogdana, peletucii de Jos şi de Sus, Căţeleşti, Schineni şi Cotu lui Iuraşcu totalizând împreună 1 126 locuitori, o şcoală cu 18 elevi (deschisă la Căţeleşti 1890) , trei biserici ortodoxe şi una catolică, marii proprietari fiind Elena Iuraşcu şi G. Exarcu.

          Comuna Şerbeşti, cu Satele Şerbeşti şi Bradu avea 730 de locuitori, două biserici şi o şcoală.

          Anuarul Socec din 1925 consemnează amplasarea Comuna Săuceşti în Plasa Traian şi Comuna Şerbeşti în Plasa Bistriţa  a aceluiaşi judeţ.

          Comuna Săuceşti avea 2 176 de locuitori în componenţa Satelor Costeiu, Holt, Săuceşti şi Şerbeşti.

          Comuna Schineni a fost desfiinţată şi satele ei trecute la Com. Şerbeşti, comună ce avea 1 392 loc. În Satele Bogdana, Cotu lui Iuraşcu, Căţeleşti, Peletucii de Jos şi de Sus, Schineni şi Şerbeşti.

          După 1950 Comuna Săuceşti şi Şerbeşti au fost transferate Jud. Bacău din Reg. Bacău, iar Comuna Şerbeşti a luat denumirea de Căţeleşti de la noul   ei sat de reşedinţă; în anul 1964, numele satului şi Comunei Căţeleşti au fost schimbate în Siretu.

          În 1968 “Noua împărţire administrativ teritorială” dă configuraţia actuală a Comunei Săuceşti.